6 luni şi încă…

Nu-mi vine sa cred! Ai implinit 6 luni, dragule brăduț! Haiducel frumos şi straşnic, ce diferită e viața acum, aici, cu tine, pentru mine! Ce amplă, ce complexă, ce plină, ce expandată! Când ne era greu cu alăptarea, la început, asta a fost cea mai arzătoare dorință a mea: să primeşti țiți măcar 6 luni. E o piatră de hotar şi orice mămică ştie asta. Începem împreună o nouă etapă fascinantă, iar eu sunt emoționată, impresionată, epuizată și uimită de tine in fiecare zi!

Nu-mi revin din uimire – cât de repede pare că a trecut timpul! 6 luni absolut incredibile, frumoase, grele, revelatoare, împlinitoare, consumatoare, pline ochi, aventuroase… Și, încă…

… încă verific noaptea daca ‘respiri’;

… încă mi se rupe inima cand plângi;

… încă mi-e greu să mă ridic de lângă tine când dormi;

… încă nu sunt sigură dacă te îmbrac prea gros sau prea subțire;

… încă mă emoționez și-mi curg lacrimi atunci când dansăm împreună, imaginându-mi că vom face asta când vei fi adolescent și adult;

… încă mă afund cu nasul în trupulețul tău mic și pufos, mirosind a lapte, și simt că mă pierd de fericire;

… încă miros fiecare caca 🤣;

… încă mă topesc, mă sparg în mii de bucăți și mă readun de fiecare dată când noaptea mă cauți cu mânuțele calde și te linistești când mă găsești;

… încă te țin muuult în brațe, deși ai devenit greu și tare activ;

… încă am emoții când îți tai unghiile;

… încă îți scap mâncare în cap atunci când mănânc cu tine în sistemul de purtare;

… încă controlez dacă alții ți-au pus scutecul cum trebuie;

… încă sunt momente când e foarte greu;

… încă sunt momente când simt că ‘nu fac nimic’;

… încă sunt momente când simt că fac cel mai important lucru din lume;

… încă imi doresc uneori timp departe de tine și

… încă mă învinovățesc uneori că-mi doresc asta;

… încă am momente când mi-e greu să fiu doar mama ta;

… încă îmi doresc să fiu doar mama ta o vreme;

… încă ma sperii uneori de cât și cum pot să te iubesc;

… încă nu ştiu să cumpăr marimea bună de hăinuțe uneori;

… încă nu înțeleg cum toate șosetele de pe lume pleacă așa de ușor din picioruțele tale veșnic mișcăcioase;

… încă nu gestionez prea bine bolile și gândul la ele;

… încă sunt momente când mă cuprinde o teamă teribilă;

… încă plâng mult, şi pentru emoții negative, şi pentru cele pozitive;

… încă mă holbez la tine mult când dormi;

… încă am uneori întrebări stupide pentru pediatru;

… încă primesc sfaturi la care răspund tăios şi fără perdea cu Las’ că ştiu eu mai bine!;

… încă mă gândesc la ce fel de soacră o să fiu;

… încă nu pot să cred că ai ieşit din mine şi nici pe unde;

… încă mă lichefiez ca o înghețată pe plajă atunci când pui capul pe pieptul meu ca să adormi…

Încă cred că am fost mama ta dintotdeauna, chit că nu erai înca aici…

Mulțumesc, boț de Lumină, că ne-ai ales! Te iubim infinit! La multe clipe minunate!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *