super mama

Andreea a murit, nu mai există! DeVENIREA Mamei

De mult îmi doresc să scriu despre devenirea mamei, despre cum se naște o MAMA, prin ce etape și procese trece și cum putem noi ceilalti să fim de ajutor pentru ea.

Articolul ăsta este pentru tine, graviduță! Și pentru tine, proapătă mamă! Pentru tine, tăticule copleșit și pentru tine, bunici dornici să ajutați! Articolul ăsta este pentru prietena mamei care nu are copilași, pentru vecina băgăcioasă, pentru familia extinsă și pentru toți cei care dau sfaturi necerute proaspeților părinți. Articolul ăsta este pentru tine, societate! E vremea să înțelegi acest fenomen și să-ți schimbi atitudinea!

Dar de fapt, vreau să-ți scriu ție, proaspătă mamă! Am să-ți vorbesc direct, la persoana a doua și-am să-ți spun Andreea pentru că vreau să știi că te cunosc și cunosc prin ce treci! Am fost și eu acolo, uneori mai sunt încă. Au fost acolo și toate mamele ‘perfecte’ din jurul tău dar și mamele care nu recunosc sau nu conștientizează că au pășit prin acest proces, uneori mai lin, alteori de-a dreptul tumultos.

Andreea, erai o tânără minunată, veselă, plină de viață și savoare, liberă, îndrăgostită, cu o carieră faină, viață socială înfloritoare, planuri și dorințe, vacanțe super și gânduri multe.

A poposit în tine un suflețel și a crescut cu iubirea și grija ta, alături de partener. Ați trecut prin griji, temeri, entuziasm, nerăbdare, agitație și calm, planuri de viitor și pregătiri. V-ați pregătit pentru naștere, ați așezat casa voastră pentru prunc, ați ales nume și hăinuțe. A sosit marea întâlnire! Ați devenit parinți într-o clipă! ❤️

Au trecut zile, ați trecut prin hopuri cu hrănirea puiului și îngrijirea lui. 

Și tu, Andreea, proaspătă mamă, te holbezi la odraslă și râzi și plângi de o mie de ori pe zi, în tot caruselul asta de agonie și extaz nu știi cum ai putut primi ceva atât de minunat și atât de copleșitor, greu, în același timp.

Și te trezești într-o zi uitându-te în oglindă și având un șoc. Unde e Andreea de dinainte?

Te uiti la fața ta obosită, la părul vâlvoi prins mereu într-o codiță convenabilă, te uiți la sânii și la burtica ta. Te uiți la pantalonii de casă, la urmele de regurgitări sau lapte de pe tricou… Te uiți în tine și descoperi grijă perpetuă pentru sănătatea și bunăstarea ființei mici și neterminate din brațele tale. Vezi în tine încordare, anxietate, oboseală cruntă, descoperi iritabilitate și fixism, ți-e mereu foame, ți-e deseori greu, ți-e sete și ți-e imposibil să te aduni uneori…

Descoperi că n-ai mai ieșit de mult din cartier, că mereu ești pe fugă, că indiferent ce ai face, zi sau noapte, o parte din tine e mereu lăsată cu puiul, că mereu o parte din creier rulează griji și scheme pentru acea mica ființă care a aterizat recent în casa și-n inima ta.

Unde e Andreea de dinainte? Cu veselia, cheful și planurile ei? Unde sunt somnul, relaxarea și capacitatea ei de detașare, de a nu avea nici o grijă? Unde e Andreea cu trupul ei fit de altădată? Unde sunt planurile exotice de vacanță, unde sunt momentele fantastice în cuplu, unde e flower-power-ul din tine, fără prea multe griji și răspunderi?

Andreea a murit.

Tu nu mai ești Andreea de dinainte. Și nu vei mai fi niciodată. Nu ți-a spus nimeni asta, așa-i?

Parca îti aduci aminte că ai avut amice care ‘s-au pierdut’ de grup când a aparut bebe…Parcă zicea cineva că viața se schimbă tare, nu? Parcă da, cumva cineva te-a mai avertizat. Dar tu ai spus că nuuuu, asta nu vei păți tu! Tu vei merge cu bebe peste tot, tu vei continua munca, cu tot cu el, tu vei păstra toate relațiile din viața ta, toată gașca de prieteni, toate hobbyurile.

Andreea a murit. Tu nu mai ești Andreea de dinainte: Andreea non-mama. Și stii ce? E ÎN REGULĂ! Ești mama. Ești Andreea 2.0. Ești Andreea care a descoperit în ea ceva ce n-a știut că are, latent: putere colosală, vulnerabilitate, iubire infinită, capacitate incredibilă de a se dărui, de a hrăni, de a crește și susține TOTAL o altă ființă, 100% și nonstop pentru o vreme.

Știu că ești fericită și recunoscătoare pentru acest pui. Și știiiiiu că e fantastică această călătorie și te minunezi zi de zi de ce poți să traiești și să simți.

Dar… Andreea? Andreea de dinainte? Ți-e dor de ea uneori, când se face liniște și-ți dai voie să răsufli, să simți copleșirea răspunderii, să simți conștiența greului, să simți dorul imens de ființa care erai și de activitătile, dorințele, nevoile tale de dinainte. Când îți dai seama cât de dor îți e de partenerul tău și de voi doi de dinainte exact așa cum erați. Adică fără copil.

Și plângi… Andreea a murit. Și e nevoie să porți acest doliu. Să simți această pierdere, să adresezi și să accepți această plângere. E ok. E în regulă. Ai voie să fii în doliu pentru ca da, Andreea a murit. Și da, vin valuri de greu, valuri de vinovație poate, valuri de extaz și fericire nebănuită. Valuri de… transformare, valuri de travaliu greu…se naște Andreea 2.0!

Uite-te la ea! E acum în oglindă: e o Zeiță. E fantastică, e epocală, e un gigant de putere, un munte de Iubire, e nouă, e crud de razboinică iar armele ei sunt gingașe: sunt brațele ei care susțin kilograme de pui, sunt cearcănele ei care aduc alinare și hrănire nopți la rând, sunt coapsele ei care merg kilometri pentru confortul sufletelului mic și încă neadaptat. Uite-te la tine, Andreea! Ești infinit mai blândă, mai hrănitoare, mai răbdătoare, mai plină de resurse și creativitate, mai puternică, mai vulnerabilă, mai instabilă. Ești și MAMA. Și asta va face din vechea Andreea o persoană nouă și diferită.

Andreea cea nouă va săpa adânc în ea să vindece rănile din trecut, va căuta să vadă care e adevărata Andreea, va crește și va înflori, va renaște și va dărui lumii infinit mai mult, mai autentic, mai valoros, mai pur. Pentru că o mamă are supra-puteri. Și nu, asta nu înseamnă că trebuie să se descurce singură ci înseamnă că știe când și cum are nevoie de ajutor, își cunoaște valoarea, nevoile, limitele, calitățile și rănile.

Bine ai venit, ființă nouă, abia aștept să te descoperi căci ești fabuloasă!

Andreea a murit, deci plânge-o!

Andreea 2.0 s-a născut iar viața ei va fi fantastică! Și e în regulă așa!

Acum ințelegi mai bine, nou tătic, nouă bunică, prietenă, vecină, șef, colegă? Înțelegi acum de ce uneori Andreea e plângăcioasă, sensibilă, irascibilă, de ce e uneori uitucă și ambivalentă, de ce are uneori răspunsuri tăioase și zero răbdare? Andreea pe care o știați voi a murit. Andreea este acum mama. Dar aveți puțintică răbdare, căci în curând o veți cunoaște pe varianta ei îmbunătățită, varianta doi, cu upgrade, cu altă ‘față’ și calități, poate cu alte caracteristici și fațete. Dați-i timp Andreei să fie în doliu și să se redescopere. Promit că răbdarea, acceptarea și sprijinul vostru va merita!

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *