Blog

sarcina

Scrisoare de intenție către bebelușul din burtică

Dragă bebe din burtică,

Sunt eu, mama ta. Sunt cu tine mereu, de acum încolo!

Știu că nu am experiență în treaba asta cu mămicia. Însă sunt hotărâtă să facem o echipă bună, împreună.

 Iubirea mea mică, asta este prima scrisoare pe care ți-o scriu căci…am aflat că ai venit în burtica mea. Aș vrea să-ți mulțumesc, mică minune, pentru că m-ai ales să-ți fiu mămică, pentru că ne-ai ales să-ți fim părinți! Știu că esți micuț și ai multă treabă de făcut așa că n-o să te rețin mult…

Aș vrea să știi, bebe drag, că mama e aici pentru tine! Aș vrea să știi că sunt profund recunoascătoare că am pornit în călătoria asta împreună, aș vrea să știi că deși ești mic, mic și încă nu te-am văzut…TE SIMT. TE AȘTEPT. TE ACCEPT. TE IUBESC.

Vreau să-ți scriu asta, ca să nu uit niciodată…Știu ca vor veni și vremuri mai complicate, când ne vom simți poate, depășiți de situație, că pe alocuri va fi greu și foarte greu, că pe alocuri vom plânge împreună, că poate ne vom simți copleșiți, că poate vom deveni nervoși. Știu toate astea. Dar mai știu că vom fi împreună. Vreau să știi, globulețul meu mic de Lumină, că mama este și va fi mereu lângă tine. Sunt pregătită să accept oricine și oricum ești. Promit că mereu te voi iubi și-ți voi fi aproape. Știu că ești deja un suflețel de sine stătător, cu drumul Tău, cu voința și chemările tale. Te iubesc deja și respect cine ești. Îmi asum faptul că rolul meu este doar să te ghidez și să te ajut să devii cine ai fost trimis să fii. Te iubesc și respect faptul că drumul tău este misiunea TA iar eu sunt aici doar să te protejez, să te ajut și să te susțin.

Te iubesc și deja sunt mandră de tine, oricum ești și orice vei alege să faci, să simți, să fii. Eu și tăticul tău știm că nu ești proprietatea noastră, ci tu ne-ai ales să vii prin noi, pe lumea asta. Promitem să facem tot ce ne stă în putință să fim părinți buni, deși știm că…nu suntem perfecți!

Dragă bebe mic și scump, te iubesc nespus și iubesc faptul că ești în interiorul meu, că pot să-ti fiu căsuță, refugiu, hrană, protecție. Voi face orice ca să-ți fie bine. Ăsta e primul meu cadou pentru mine. Ăsta e primul tău cadou pentru mine.

Acum nu te mai rețin, știu că ai treabă multă de făcut până să ne vedem! Sunt aici. Și te iubesc cu fiecare respirație care te hrănește și pe tine. Sunt aici.

Mama.

naștere

De ce ne pregătim pentru naștere?

Am stat mult timp să mă gândesc la întrebarea asta… De ce am avea nevoie să ne pregătim pentru naștere? Doar toată lumea naște, n-ai nevoie de școală pentru asta!

Trăim într-o lume în care trebuie să mergem la cursuri sau să ne facem o disciplină în a respira cum trebuie, a medita și a reflecta la faptele, acțiunile și gândirea noatră, pentru că nu ne mai e așa de “nativ” ca pe vremuri… Trăim într-o lume în care trebuie să mergem la sală pentru că energia pe care o “mâncăm” nu o mai depunem la munca fizică, afară, cum făceau înaintașii noștri. Trăim într-o lume în care am uitat să respirăm cu tot corpul, să fim atenți la noi, să ne înțelegem, să ne acceptam și mai ales să ne iubim…

Ritmul vieții, superficialul cotidian, mass-media și distrugerea încet dar sigur a frumoasei noastre planete sunt doar câteva dintre sursele de “ne-natural” cu care ne drogăm zilnic…

Așa a aparut o nouă școală, din necesitatea de a ne întoarce la natural, la logic, la pur, la simplu, la sufletul nostru și la divinitatea din noi.

Așa au apărut cursurile care te re-învață să-ți alăptezi copii, deși noi n-am fi fost încă aici daca nu era ceva înnăscut și fiziologic pentru noi. Așa au apărut cursurile în care re-înveți să respiri și să te cureți de tot praful din tine, din mintea și sufletul tău.

Și așa au apărut cursurile care te ajută să-ți reamintești să naști frumos, blând, iubitor, cu empatie pentru noul suflețel venit într-un trup mic și plăpând dar nu lipsit de putere și unicitate. Așa au apărut cursurile de educație prenatala ReNașterea, ca să te ajute să-ți vindeci propria naștere, să te ajute să nu dai mai departe comorii tale neajunsurile tale sufletești, să te ajute să primești puritatea așa cum merită: cu calm, Iubire și înțelegere.

De ce este important să mergem la cursuri de educație prenatală care trateaza corpul, mintea dar și sufletul? Pentru că trebuie să ne reconectam la noi, să ne conectam la bebelușul nostru, să învățăm despre noi și despre el. Cursurile ReNașterea au darul de a te pune față în față cu fricile tale cele mai adânci, despre sarcina și naștere dar nu numai. ReNașterea are darul de a-ți schimba și consolida relația de cuplu și a vă ajuta să deveniți deja parinți, împreună, nu doar parteneri.

ReNașterea te ajută să scormonești în mintea ta, să-ți descoși temerile adânc înrădăcinate, să le identifici și apoi să le disipi 🙂 Pentru că știm cu toții că cele mai urâte frici, cele care te încremenesc sau te fac să vrei să fugi, sunt cele de necunoscut, de scenarii pe care le-am visat sau văzut uneori, conștient sau inconștient. Și din nefericire, societatea ne face mereu să credem că nașterea naturală e un fel de iad pe pământ, plin de urlete, chin, tăieturi, sânge și agresiune. Iar creierul, vrei-nu-vrei, înghite asta și se manifestă prin fel de fel de frici… De asta sunt eu aici, părinti dragi! Să plecăm împreună într-o călătorie vindecătoare și salvatoare din care să ieșim “curăței” de imagini și scenarii urâte și în care să construiți împreună nașterea bebelușului vostru într-un mod minunat!

Trebuie să recunosc că pregătindu-mă să devin educator ReNașterea am trecut prin propriile vindecări și procese intense de conștientizare în legătură cu nașterea mea, relația mea cu părinții și mai ales cu mama, felul în care am venit pe lume și energiile care au fost la baza startului meu pe acestă planetă. Am plâns mult, vindecător, am visat și am conștientizat multe despre viața mea de acum și “de unde mi se trage”.

Startul pe care îl avem intrauterin, la naștere, în primele ore după naștere și în primii ani de viață pun bazele persoanei noastre. Pun limitele a ceea ce ne este confortabil să facem, să simțim, să visăm. Sigur, nimic nu este ireversibil însă…nu mai bine facem acest cadou minunat copiilor noștri? Nu mai bine ne educăm și ne transformăm noi în eu-ri mai frumoase, mai iubitoare, mai empatice și mai blânde pentru venirea lor în universul nostru?

Nu mai bine ne iubim copilașii până la Luna și-napoi de dinainte să-i cunoaștem fizic, pregătindu-ne pentru naștere?

naștere

De ce facem cezariană?

Acum câțiva ani nu știam mare lucru despre cezariană sau nici chiar despre nașterea naturală, vaginală. Știam, așa cum știm cu toții, atât de puține lucruri, doar din media sau de la mama, informații despre propria naștere, date uitării voit sau mai puțin voit.

În acest caz, eu=Adelina, copilul numărul 2, am fost născută prin cezariană la rece, ca și sora mea mai mare. Pentru că…mama mea este mică. Sau pentru că a născut prin cezariană și prima dată, când era și mai mică. Sau pentru că era blondă, sau avea părul ondulat, sau…cine mai știe care erau motivele servite pe tavă atunci pentru a justifica recomandarea de cezariană?

Acum, după studiu îndelungat, cărți, mămici care mai de care, grupuri, discuții cu medici sau cu viitoare mămici, experiența nașterii unui haiduc, experiența de educator prenatal și doula la naștere, pot să scriu despre asta mai cu simt de răspundere. Așa că mă văd nevoită să clarific niște lucruri. Niște motive pentru care operația de cezariană este musai sau doar indicată, motive pentru care chiar nu este indicată cezariana și “povești” de speriat mămicile pentru a face acestă operație…

Vom începe cu câteva motive serioase pentru cezariana ( dupa dr. Michel Odent – Cezariana):

  1. Prolaps de cordon ombilical. – Asta, pe românește, înseamnă că atunci când apa s-a rupt ( s-a fisurat/rupt sacul amniotic ), cumva o parte a cordonului ombilical s-a strecurat și a ajuns în vagin și se poate obstrucționa circulația prin acesta. În cazul unei sarcini la termen cu ruperea apei spontan și a unei angajări bune a bebelușului în canalul nașterii, această situație este excepțională. De obicei, prolapsul se produce la nașteri premature sau la nașteri cu ruperea apei artificial. Dacă travaliul este foarte înaintat și expulzia se va întâmpla în momentele următoare, atunci prolapsul nu duce la o cezariană de urgență. Dacă expulzia nu este însă foarte aproape, cezariana de urgență este iminentă iar pentru ușurarea presiunii de pe cordon, este indicată o poziție inversa ( “lumânarea” ) a graviduței.
  2. Placenta praevia veritabilă. Veritabilă înseamnă că placenta este poziționată într-adevăr astfel încât acoperă colul uterin și împiedică ieșirea naturală a bebelușului pe acolo. Acest diagnostic poate fi pus în ULTIMA parte a sarcinii, pentru că uterul este elastic și se poate întinde muuult de la primele ecografii, când placenta poate fi văzută ca fiind “jos” în uter.
  3. Decolare prematură de placentă. Adică, pe românește, atunci când o bucată ( sau toată ) de placentă se desprinde de pe peretele uterin, înainte ca bebelușul să fie născut. Asta se poate întâmpla înainte sau în timpul travaliului. În cazul acesta, apare o durere continuă, bruscă și intensă ( care nu se confunda cu durerile de contractie ) și poate fi însoțită de sângerări. Știința zilelor noatre nu are un răspuns pentru întrebarea “De ce se întâmplă asta?”. O dezlipire parțială a placentei se poate vedea cu ajutorul ecografului.
  4. Prezentație frontală sau umerală. Asta înseamnă ca nasterea vaginală nu este compatibilă din motive…mecanice. Bebe nu este angajat într-o poziție benefică. Aici, dacă travaliul nu este foarte avansat și deci bebelușul are încă posibilitatea de a-și schimba poziția, se pot încerca diverse tehnici de convingere a bebelușului să-si asume o poziție mai benefică. Aici aș menționa: tehnici de Spinning babies, terapii bowen, aromaterapie, etc. Din experiență am observat ca de multe ori bebelușul reușește să-și asume o poziție mai favorabilă dacă mămica se REconectează la bebe şi îşi rezolvă/digeră/acceptă blocajele emoţionale, așteptările sau presiunea unor gânduri/frici care nu-i dau pace și nu o lasă să fie ‘doar o femelă care naște'(discutia este ampla și include elemente de neuroștiință, pe care le discut in cadrul cursurilor de educație prenatală Renașterea), de multe ori bebe se va întoarce iar naşterea îşi va relua cursul natural.

Am scris despre de ce e musai să facem cezariana. Urmează situațiile în care putem să încercăm o naștere vaginală și, mai ales, situațiile în care ar fi foarte benefic pentru noi și bebe să încercam o naștere naturală 🙂

Dragi mămici dragi, nu uitați să aveți încredere în voi și în bebelușii voștri! Conectați-vă mereu la bebe și comunicați! Acordați-vă voua și lui bebe încrederea că voi împreună faceți o echipă minunată, care va face față cu brio oricărei situații!